Scrisori de felul acesta primesc des, iar ele se aseamănă între ele până la detalii. Încep aproape întotdeauna cu aceeași propoziție: nu sunt leneșă. Vreau să răspund la ea înainte de orice altceva. Epuizarea despre care vorbiți nu este lipsă de voință. Voința dumneavoastră lucrează la capacitate maximă, altfel nu v-ați forța să faceți lucruri simple. Ceea ce lipsește este resursa pe care voința o consumă, iar aceasta nu se produce prin hotărâre.

Primul pas nu este psihologic, ci de laborator

Vă rog să citiți cu atenție lista de mai jos, pentru că este partea cel mai des ratată. Tremurul fin al mâinilor, valurile de căldură, vorbirea accelerată, iritabilitatea, agitația interioară permanentă, oboseala și dificultatea de concentrare formează împreună tabloul clasic al hipertiroidismului, adică al unei glande tiroide care lucrează prea intens. Sunt exact aceleași simptome pe care le dă și anxietatea, motiv pentru care confuzia se face constant, în ambele sensuri.

Setul minim de analize pe care merită să îl cereți medicului, chiar dacă vi se spune că totul este de la nervi:

• TSH, iar dacă este modificat, FT4 și FT3, pentru funcția tiroidiană
• hemoleucograma completă și feritina, pentru anemie și pentru rezervele de fier
• vitamina B12 și vitamina D
• glicemia
• ionograma, cu potasiu, sodiu, calciu și magneziu

Sunt analize ieftine, se fac dintr-o singură recoltare și pot schimba complet direcția. Am văzut femei tratate luni de zile pentru anxietate, care aveau o tiroidă hiperactivă sau o feritină aproape de zero.

Ce se întâmplă când alarma rămâne pornită

Dacă analizele ies bune, explicația este cel mai probabil un sistem nervos care a rămas blocat în regim de alarmă, după o perioadă lungă de tensiune. Iar aici merită explicat un lucru care sperie foarte tare oamenii, pentru că nimeni nu îl spune.

Când nivelul de cortizol și de adrenalină este crescut timp îndelungat, primele funcții care au de suferit sunt cele fine: memoria de lucru, atenția susținută și accesul la cuvinte. De aceea uitați lucruri pe care le știați, pierdeți firul propoziției sau vă blocați la un cuvânt simplu. Nu este un semn de deteriorare a minții. Este o consecință reversibilă a stării de alertă, care se retrage pe măsură ce alerta scade. Tot de acolo vin și tremurul și valurile de căldură, care sunt efecte directe ale adrenalinei asupra mușchilor și asupra vaselor de sânge.

Frica de oameni și teama de angajare

Când corpul se comportă imprevizibil, apare o a doua frică, suprapusă peste prima: teama că lumea va vedea. Așa se ajunge la evitarea situațiilor sociale, iar evitarea are un efect perfid. Fiecare situație evitată aduce o ușurare imediată și, în același timp, confirmă creierului că situația chiar era periculoasă. Cercul se strânge, iar încrederea scade.

Ieșirea nu se face prin salturi mari. Se face prin expuneri mici și repetate, alese de dumneavoastră, de la o conversație scurtă la magazin până la un telefon dat în locul unui mesaj. Nu pentru că ar fi vreo probă de curaj, ci pentru că sistemul nervos învață doar din experiență directă, nu din raționamente.

Dacă sunteți în altă țară

Mulți dintre cei care îmi scriu locuiesc în afara României și îmi spun același lucru: „nu este atât de simplu să merg la medic". Câteva variante concrete, care există aproape peste tot în Europa de Vest: un medic generalist de cartier, la care consultația este decontată parțial sau integral prin asigurarea locală de sănătate; serviciile de consiliere gratuite oferite de mutualități și de primării; și, poate cel mai util pe termen scurt, psihoterapia online în limba română, care înlătură dintr-un foc bariera de limbă și pe cea de deplasare. Costul unei ședințe online cu un psihoterapeut din România este, de regulă, considerabil mai mic decât al uneia locale.

Ce ajută până la consultație

Nu vă voi spune să fiți pozitivă. Vă spun ce susține concret sistemul nervos: ore de somn regulate, chiar dacă somnul este prost la început; mese la ore fixe, pentru că oscilațiile glicemiei amplifică tremurul și iritabilitatea; reducerea cafelei și a alcoolului, care întrețin exact simptomele care vă sperie; douăzeci până la treizeci de minute de mers pe jos zilnic, de preferat la lumină naturală; și un exercițiu simplu de respirație cu expirul prelungit, de câteva ori pe zi, nu doar în momentele rele.

Și încă ceva, care nu este un sfat medical, ci o observație de cabinet. Propozițiile „nu mai pune la inimă" și „e doar în capul tău" nu sunt rele intenționat. Sunt spuse de oameni care nu au vocabularul pentru ce trăiți. Faptul că nu vă înțeleg nu înseamnă că nu aveți nimic.