Furia la copii. Cum gestionezi reactiile intense ale copilului fara sa strici relatia

Psiholog Ionescu Madalina Cristina

Copilul tau face o criza la supermarket pentru ca nu i-ai cumparat ce a vrut. Sau explodeaza acasa cand ii spui ca e timpul sa inchida tableta. Sau devine agresiv fizic cu fratii cand e obosit. Te simti epuizat, uneori rusinat, si nu stii daca sa fii ferm sau bland. Raspunsul nu este nici unul, nici celalalt in exclusivitate. Este ceva mai nuantat.

De ce copiii au crize de furie

Cortexul prefrontal, zona responsabila de reglarea emotionala si controlul impulsurilor, nu este complet dezvoltat pana la 25 de ani. La copiii mici, practic nu exista. Cand un copil de 3-6 ani are o criza, nu alege sa se comporte asa. Literalmente nu are inca resursele neurologice pentru a procesa frustrarea altfel.

La copiii mai mari, crizele de furie frecvente pot indica stres acumulat, anxietate, oboseala cronica sau dificultati de procesare senzoriala. Un studiu publicat in Child Development (Calkins et al., 2002) a aratat ca abilitatile de reglare emotionala la copii sunt partial innascute si partial invatate prin modelarea parentala si prin practica in situatii sigure (PubMed).

Ce nu ajuta, desi pare logic

Pedepsirea crizei de furie in sine nu reduce frecventa ei pe termen lung. Copilul nu invata sa nu mai simta furia, invata sa o ascunda sau sa o exprime intr-un context diferit. Ignorarea completa a copilului in criza, mai ales la varste mici, amplifica anxietatea de atasament si poate intensifica criza.

Cedarea la cererea care a declansat criza inseamna ca copilul a invatat ca furia intensa este o strategie eficienta de obtinere a ceea ce vrea. Nu este o lectie pe care vrei sa o consolidezi.

Ce functioneaza

Prezenta calma fara cedare si fara pedeapsa. Ramai fizic aproape, cu o voce joasa si ferma: stiu ca esti suparat, inteleg ca vrei X, nu vom face X acum. Nu negociezi, nu explici, nu te enervezi. Cand criza a trecut, este momentul conversatiei, nu in timpul ei.

Validarea emotiei fara a valida comportamentul. Poti fi suparat si nu ai voie sa lovesti. Sunt doua lucruri separate. Copilul trebuie sa invete ca emotia este acceptabila, comportamentul agresiv nu este.

Stresul parental contribuie semnificativ la crizele copilului. Un parinte cu cortizol cronic ridicat produce un mediu de acasa cu mai multa tensiune, la care copilul reactioneaza. Reducerea stresului propriu este o interventie indirecta dar reala pe comportamentul copilului. Poti citi mai mult despre stresul la mame in articolul nostru despre stresul parental si despre optiunile pentru furia adulta in articolul nostru despre medicamente pentru controlul furiei.

Pentru parintii care se confrunta cu propriul stres in timp ce gestioneaza crizele copilului, Rhodiola rosea si Roinita din NeuroStress Complex reduc reactivitatea la stres repetat, crescand pragul de toleranta tocmai in momentele in care ai cel mai mult nevoie de el.

Intrebari frecvente

Cand crizele de furie devin o problema clinica? Cand sunt foarte frecvente, includ comportamente autovatamatore sau agresivitate intensa, si persista dupa varsta de 7-8 ani fara ameliorare. Un consult pediatric sau psihologic clarifica situatia.

Crizele de furie pot fi un semn de ADHD? Pot coexista cu ADHD, dar nu sunt specifice lui. Anxietatea, tulburarile de procesare senzoriala si stresul ambiental pot produce crize similare fara ADHD.

Ce fac cand criza apare in public? Prioritatea este siguranta fizica a copilului si a celorlalti. Dupa, retragerea intr-un spatiu mai linistit daca este posibil. Nu exista o solutie care sa opreasca criza instant in public.


Acest articol a fost redactat de Psiholog Ionescu Madalina Cristina, psiholog clinician din Bucuresti, specializata in psihologia copilului, anxietate parentala si recuperare emotionala.

Referinte: Calkins SD et al (2002) Toddler regulation of distress to frustrating events, InfancyPubMed | Eisenberg N et al (2010) Emotion-related self-regulation and its relation to children's maladjustment, Annual Review of Clinical Psychology | APA — Children and anger: apa.org

Înapoi la blog