Simti ca te privesti de undeva din afara, ca si cum ai fi un spectator la propria ta viata. Sau ca lumea din jur arata cumva plata, nereala, ca un decor de film. Sunetele par indepartate, culorile mai sterse, miscarile oamenilor din jur par mecanice. Este una dintre experientele cele mai dezorientante pe care le poate produce anxietatea si una dintre cele mai putin cunoscute.

Se numeste depersonalizare cand senzatia se refera la propriul corp sau propria persoana, si derealizare cand se refera la lumea exterioara. Apar frecvent impreuna si sunt mult mai frecvente decat statisticile arata, tocmai pentru ca putini le recunosc sau le pot descrie.

De ce apar

Depersonalizarea si derealizarea sunt mecanisme de disociere pe care creierul le activeaza in momente de stres extrem sau anxietate intensa. Cand sistemul nervos este suprasolicitat dincolo de capacitatea de procesare, creierul reduce partial fluxul de informatii emotionale pentru a se proteja. Este echivalentul unui circuit breaker care se declanseaza pentru a preveni supraincarcarea.

Un studiu publicat in Journal of Nervous and Mental Disease (Simeon et al., 2003) a aratat ca depersonalizarea apare la aproximativ 50% dintre persoanele care au experimentat anxietate severa sau atacuri de panica la un moment dat in viata (PubMed). Nu este rara. Este pur si simplu rareori discutata.

Nu innebunesti

Aceasta este prima si cea mai importanta clarificare. Persoanele care trec prin depersonalizare sau derealizare isi pastreaza contactul cu realitatea. Stiu ca ceva este diferit, stiu ca experienta lor este ciudata, stiu cine sunt si unde sunt. Tocmai aceasta constiinta a stranietii experientei o diferentiaza de psihoza, in care contactul cu realitatea este pierdut. Daca iti dai seama ca ceva nu e normal, esti bine din punct de vedere al contactului cu realitatea.

Ce o declanseaza

Cel mai frecvent: atacurile de panica, stresul extrem, privarea de somn, consumul de cannabis sau alte substante, hiperventilarea. In toate aceste cazuri, mecanismul este acelasi: supraincarcarea sistemului nervos. Poti citi mai mult despre atacul de panica si simptomele sale in articolul nostru despre ce este atacul de panica.

Ce ajuta

Tehnicile de ancorare senzoriala sunt cele mai eficiente pe termen scurt: tine un cub de gheata in mana, miroase ceva puternic, simte textura unui obiect din apropriere. Senzatiile fizice intense readuc atentia in corp si in prezent, intrerupand partial starea disociativa.

Respiratia diafragmatica lenta reduce hiperactivarea care mentine starea. Exercitiul fizic moderat are acelasi efect prin activarea sistemului parasimpatic.

Pe termen lung, reducerea nivelului general de anxietate este solutia. Roinita si Valeriana reduc hiperactivarea sistemului nervos care declanseaza disocierea. Le gasesti in NeuroStress Complex. Daca episoadele sunt frecvente si intense, un psiholog specializat in anxietate poate ajuta semnificativ prin tehnici specifice de CBT pentru depersonalizare.

Intrebari frecvente

Depersonalizarea este periculoasa? Nu in sine. Poate fi periculoasa daca apare in situatii care necesita atentie completa, cum ar fi sofatul. In rest nu produce daune fizice.

Cat dureaza un episod? De la cateva minute la cateva ore. In cazuri cronice poate persista zile sau saptamani, dar chiar si atunci intensitatea variaza.

Trece singura? Episoadele izolate legate de stres acut trec de obicei singure. Depersonalizarea cronica are nevoie de interventie terapeutica.

Acest articol a fost redactat de Dr. Nicoleta Pitu Elena, medic primar psihiatru din Bucuresti, cu 14 ani de experienta clinica in tulburari anxioase si disociative.

Referinte: Simeon D et al (2003) Depersonalization disorder: clinical features of 204 cases, Journal of Nervous and Mental Disease — PubMed | Hunter EC et al (2003) Depersonalization disorder: a cognitive-behavioural conceptualisation, Behaviour Research and Therapy — PubMed | NIH — Dissociative disorders: nimh.nih.gov